Definiție și Clasificare

Definiție și Clasificare

Acasă › Informații Electroterapie › Definiție și Clasificare

Informații de bază — Specialitatea Medicină Fizică și de Reabilitare

Inițial specialitatea noastră a fost denumită Balneofizioterapie (BFT), denumire care indica că medicul specialist BFT prescrie fizioterapie și tratament balnear. BFT a fost prima denumire a specialității, folosită între anii 1950–1999, și așa s-a făcut cunoscută în panelul specialităților.

În anul 1999, odată cu Ordinul MS nr. 418/1999 privind Nomenclatorul de specialități, BFT a fost redenumită Recuperare, Medicină fizică și balneologie (RMFB) și astfel s-a impus plenar conceptul de recuperare funcțională, cu valențe de recuperare neurologică, recuperare ortopedică, recuperare reumatologică ș.a.m.d., dar și componenta balneară a rămas prezentă în numele și competența specialității.

În anul 2016, prin Ordinul MS nr. 1509/2016 și actualizările ulterioare, în contextul procesului de armonizare cu nomenclatoarele europene — European Union of Medical Specialists (UEMS), România a adoptat actuala denumire Medicină fizică și de Reabilitare (MFR) / Physical and Rehabilitation Medicine, sau pe scurt reabilitare medicală. Denumirea actuală a specialității MFR este acum complet armonizată cu cea utilizată în toate țările UE.

La momentul actual MFR este specialitatea care se ocupă cu evaluarea clinico-paraclinică și funcțională a diferitelor patologii ale aparatului neuro-mio-artrokinetic: patologii neurologice, reumatologice, ortopedice și nu numai — patologii metabolice, respiratorii, cardio-vasculare ș.a. — pentru a identifica și cuantifica disabilitatea. Urmare a evaluării cuantificate se stabilesc obiective terapeutice pe baza cărora se construiește Programul de recuperare/reabilitare al cărui scop final este creșterea funcționalității și a calității vieții pacientului.

Obiective terapeutice ale programului de reabilitare/recuperare

  1. Combaterea durerii
  2. Obiectivul funcțional: autonomia în fotoliu rulant, mersul (pe teren plat, urcat-coborât scări) ș.a.
  3. Tratarea complicațiilor și a comorbidităților pacientului (consulturi interdisciplinare) cu scopul creșterii rezervei organico-funcționale a pacientului
  4. Reinserția socio- și/sau profesională și familială și structurarea unui program de profilaxie terțiară în scopul creșterii calității vieții pacientului

La momentul actual specialiștii MFR pot obține două competențe:

  • Electromiografia — evaluarea integrității și funcționalității sistemului nervos periferic, a joncțiunii neuro-musculare și a sistemului muscular, permițând diagnosticarea diferitelor patologii aferente structurilor menționate: radiculopatii, neuropatii de entrapment, polineuropatii, miastenia gravis, polimiozite ș.a.m.d.
  • Ecografie musculoscheletală — evaluarea integrității anatomice a structurilor nervoase periferice și mio-tenoligamentare, permițând diagnosticul afecțiunilor aferente: bursite, tendinite, sinovite, chisturi, neuropatii de entrapment ș.a.m.d.

MFR este o specialitate clinică transversală: presupune integrarea de cunoștințe temeinice în specialitățile neurologie, chirurgie plastică, reumatologie, neurochirurgie, ortopedie, cardiologie, boli infecțioase, anestezie-terapie intensivă, diabet și boli metabolice. Are de cele mai multe ori avantajul de a primi pacientul deja diagnosticat; trebuie să diagnosticheze și să gestioneze foarte bine complicațiile sau sechelele bolilor pe care le recuperează pentru a îmbunătăți funcționalitatea și calitatea vieții pacientului.

La momentul actual medicul specialist MFR poate realiza: recuperare neurologică, recuperare reumatologică, recuperare cardiologică, recuperare respiratorie, recuperare ortopedică — iar lista rămâne deschisă.

Componentele fundamentale terapeutice

În competența prescrierii medicului specialist MFR se diferențiază trei componente fundamentale terapeutice: Electroterapia, Fizioterapia și Masoterapia (Masajul), și mai multe componente specifice: Ergoterapia, Logopedia, Ortezarea ș.a.m.d.

Medicul specialist MFR completează Fișa/Planul de recuperare în care prescrie componentele terapeutice fundamentale: Electroterapie (tipuri, doze, timp, ritmicitate, localizare), Obiectivele generale Fizioterapeutice, Masaj (zona, manevre, efecte, timp) și, dacă este necesar, componente specifice (logopedie, ergoterapie, ortezare).

Cele trei componente fundamentale terapeutice

Electroterapia

Folosirea în scop terapeutic a diferitelor forme de curenți și radiații electromagnetice, toate obținute cu ajutorul unor aparate având ca sursă curentul electric sinusoidal de la rețea. Prescrierea îi revine medicului specialist MFR/RMFB, iar aplicarea se face de către asistenta de electroterapie sau de către fizioterapeut.

Fizio(kineto)terapia

Folosirea mișcării și a altor dispozitive asociate mișcării în scop terapeutic. Tipuri fundamentale: kinetoterapie la sala de gimnastică (pe uscat), hidrokinetoterapia (în apă), electrokinetoterapia (combinarea mișcării cu proceduri electroterapice), dispozitive asociate mișcării (benzi, orteze, roboți ș.a.m.d.).

Masoterapia (Masajul)

Componentă terapeutică fundamentală prescrisă de medicul specialist MFR, specificând zona, manevrele, efectele și timpul de aplicare, ca parte integrantă a Fișei/Planului de recuperare/reabilitare.

Aplicarea fiziokinetoterapiei se face de către fizioterapeut, care realizează programul de fiziokinetoterapie pe baza de obiective specifice kinetoterapice și compus din tehnici, exerciții și metode. Medicul specialist MFR prescrie obiectivele generale fizioterapice.

Clarificare terminologică

În România, până în anul 2016, aplicarea mișcării în scop terapeutic se făcea de către kinetoterapeuți, iar activitatea era denumită kinetoterapie. Începând cu anul 2016, prin Legea 229/2016, în scopul armonizării și al dreptului universal privind egalitatea de șanse pentru această profesie — în Uniunea Europeană și la nivel internațional, unde denumirea corectă este physiotherapy / physiotherapist — kinetoterapeuții s-au redenumit fizioterapeuți, iar kinetoterapia s-a redenumit fizioterapie. Pentru a evita confuziile și a facilita tranziția în utilizarea corectă a terminologiei, mai folosim și denumirea de fiziokinetoterapeuți.

Din păcate, termenul de fizioterapie este folosit incorect ca sinonim pentru electroterapie de mulți dintre colegii noștri, pretând la confuzii importante. Fizioterapeutul are calitatea de a prescrie fizioterapie semantic, dar practic este vorba tot de prescrierea mișcării în scop terapeutic — aplicată ca atare sau cu dispozitive asociate, pe baza unor obiective specifice kinetice îndeplinite prin asamblarea de tehnici, exerciții și metode.

Definiția Electroterapiei

ELECTROTERAPIA reprezintă folosirea în scop terapeutic a diferitelor forme de curenți, câmp electrostatic, radiații electromagnetice, câmpuri magnetice ș.a.m.d., toate obținute cu ajutorul unor aparate având ca sursă curentul electric sinusoidal de la rețea.

Deoarece în țara noastră electroterapia are o importanță deosebită, iar responsabilitatea prescrierii acesteia îi revine medicului specialist recuperare, medicină fizică și balneologie / medicină fizică și de reabilitare, considerăm că este important ca acesta să realizeze formule de tratament originale adaptate pacientului, bazate pe cunoștințe și înțelegerea subtilă a aparatelor (și mai puțin prin folosirea din ce în ce mai extinsă și comodă a formulelor de diagnostic propuse de producători).

Clasificarea Electroterapiei

Criteriu de clasificare: mecanism etiologicoterapeutic

1. Electroterapie propriu-zisă

Folosirea curentului electric (curenți redresați, joasă, medie, înaltă frecvență) și a câmpului electrostatic în scop terapeutic.

2. Fototerapie

Folosirea radiațiilor ultraviolete, infraroșii și LASER în scop terapeutic.

3. Magnetoterapie

Folosirea câmpului magnetic, respectiv a câmpului electromagnetic în scop terapeutic.

4. Electromecanoterapie oscilatorie

Folosirea undelor oscilatorii electromagnetice (ultrasunet, unde de șoc extracorporeale) cu valență mecanică în țesutul țintă, în scop terapeutic.

Sursă: Fragment din cartea Electroterapie — principii practice, autor Conf. Dr. Cristina Daia, Ed. Universitară 2025, Ediția a III-a revizuită (ISBN 978-606-28-1393-2).